Zâmbet...

...către al vieții zenit...

     Ieri. Azi. Mâine. Singur. Cu tine. Cine știe. Nu înșir cuvinte, nu arunc cu gânduri, nu târâi sentimente. Pot fi simple adverbe la o primă privire, dar aceste „nestemate” cuvinte sunt mai mult decât atât. Sunt clipe din viață. A mea, a ta, a oricui. Te-ai întrebat vreodată cum este să vezi răsăritul cu inima, iar apusul să-l zărești printre lacrimi? Este același lucru ca trecerea de la ieri la mâine. Singurătatea este sinonimul zilei trecute, prezența ta voioasă și mirifică este lumina clipei actuale... viitorul îi aparține lui Dumnezeu. Doar El știe răspunsuri de noi doar bănuite. Ceea ce leagă trecutul de viitor este eternul tău surâs.
     Adun trăiri, adun clipe de neuitat în compania ta, așa cum îmi este prezentată, și la final găsesc ceea ce prețuim în fiecare dintre noi. Sau în ceea ce unii consideră demult uitat: zâmbetul. Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, dar zâmbetul îi arată esența. Cu el am puterea să trec peste clipele așternute cândva prin noroiul deziluziei, prin mlaștina speranțelor deșarte, ce le credeam interminabile. N-am crezut niciodată, că în așa scurt timp, zâmbetul tău îmi va lumina atât de mult viața, mă va face într-atât de mult să vibrez de fericire, să simt sănătatea adevăratului sentiment. Știu, e păcatul meu, mă entuziasmez extrem de repede, e punctul nevralgic al unei iubiri ce pare a eșua lamentabil în negura vremii. Nu m-am gândit niciodată că apogeul sentimentelor mele să-și găsească explicații în puritatea zâmbetului tău, pentru că în general, ceea ce spun se lovește de un perete, în general vorbind. Peretele impus de inimi de gheață, de iubiri neîmpărtășite.
     Mi-am propus de mâine să nu mai fiu atât de entuziasmat de himere. Mi-am propus de mâine să devin ceea ce va alimenta acel zâmbet nemilos de frumos. Mi-am propus de mâine să contemplu și, totodată, cu ajutorul Divinității, să aduc lângă mine soluția fericirii veșnice: zâmbetul tău. Explicațiile sunt de prisos și mereu vor fi așa, atât timp cât el va ilustra împlinirea și beatitudinea sufletului ce îl trimite... care el? Zâmbetul tău, refrenul solemn dintr-un cântec infinit... noi.

        Cu drag...