... un singur drum ...
Ce faci, tu gând de catifea,
De ce mă duci mereu la ea?
De ce mă duci mereu râzând
Spre uitate vieți plângând?
Mă faci să cred că numai ea
Și sigur nu și-altcineva
M-ar face să nu mor cândva
Să nu uit cum este a visa.
Să nu uit cum este a spera
Spre ochii tăi, iubirea mea,
Spre chipul tău fermecător
Ce-mi umple a vieții mele dor.
Ce faci, tu gând de catifea,
Ce faci când noaptea mă gândesc
Cum ar fi să o iubesc?
M-ai dus din nou la ea... îți mulțumesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu