Speranță...

... într-o zi te voi revedea ...

        Stau și nu pot să cred că s-a mai dus o zi. Nu știu dacă am mai sesizat asta într-una din postările anterioare, dar eu sunt destul de marcat de rapiditatea scurgerii acestui nebun de timp. Am zis odată că îmi este aliat. Dar ce dușman mare îmi este în cele mai multe dintre situații... nu degeaba aud în stânga și în dreapta „trăiește-ți clipa”. Încerc din răsputeri să fac asta dar fără să mă abat de la calea aleasă. Calea Lui, calea ta, calea dreptății și a iubirii adevărate, dar, la fel de adevărat, din ce în ce mai utopice.
       Am vrut să scriu despre alte lucruri azi. Aveam în cap să fac ceva în altă notă. Mă gândeam să scriu câteva chestii despre febra pariurilor sportive, despre acești coloși care ne storc de energie, de răbdare și de bani. Din fericire pentru mine, nu sunt un fanatic al acestui fenomen, dar cam odată pe lună intru și eu într-o casă de pariuri și las cam 10 lei. Ceva infim. La fel ca și câștigurile de care am avut parte de-a lungul timpului. Pentru mine chiar este o distracție. Dar voi relata într-un „număr” viitor despre viața unui parior în general.
       Acum vreau să contemplu asupra tăcerii tale. Acum vreau să mă transpun în ființa ta. Vreau să fiu în locul tău când te doare ceva. Vreau să trec în sufletul tău atunci când ești rănită, pentru a nu simți ceva. Vreau să te alin, să te alint, să fiu ocrotitorul tău. Deși fugim de singurătate de multe ori, deși încercăm să evadăm din noi înșine de nenumărate ori, rareori reușim. Și nu pentru că n-am dori asta. Dar probabil teama de a nu greși, teama de nu resimți o durere mai mare, ne face să fim mai sfioși când dăm piept cu viața. Asta pățesc eu.
      Trăiesc cu speranța că va veni ziua în care tot acest haos sentimental se va termina. Deși se spune că nu ajungi nicăieri în viață doar cu speranța, sunt convins că există momente în care speranța este unicul lucru de care mă leg, și care mă scoate la liman. Asta trăiesc acum. Trăiesc dintr-o speranță, trăiesc dintr-un vis. Știu că nu e deloc bine, că mă va durea când voi realiza că totul a fost un vis. Dar, ca să mă repet, rămân cu speranța și cu credința în Dumnezeu că visul va deveni realitate.
       Contrar celor gândite de mine odată, aseară m-am rugat la El, așa cum am promis. Evident nu mi-a răspuns. Ba chiar pot zice că dacă a făcut-o, a răspuns mai puțin „satisfăcător” decât mă așteptam. Dar aștept. Rabd. Cred. Sper. Mă rog.
       Îți mulțumesc ție că mă lași să sper. Mulțumesc Ție că mi-ai arătat pe cineva pentru care se merită să speri...

       Cu drag...