Replici...

     Ce mai înseamnă să iubești? Ce mai înseamnă să ții la cineva încât ai fi în stare să răstorni lumea? Ce înseamnă să mergi la culcare în fiecare noapte cu cineva în suflet, în minte, ca acea persoană să fie mai activă în creierul adormit mai ceva ca funcțiile vitale? Pentru unii enorm, ei răspund cu aceeași monedă și viața devine mai frumoasă din a doua secundă. Clepsidra se întoarce. Pentru alții înseamnă sentimente ascunse... înseamnă iubire în taină... înseamnă tăcere și cenzură. Cenzură a sentimentelor.
     Aceasta din urmă doare. M-am simțit trădat de propriul eu încă odată și cuget acum. M-am întors în patul gol, am pus capul pe perna rece, iar tu continuai să exiști în acel vis. Dar erai cu spatele la mine și cu fața spre ușă... mi-ai zis că vei reveni. Într-un an sau ceva de genul...
    Lacrima ajunsă demult în barbă nu mai are nicio semnificație. Nu mai are niciun înțeles. Pentru tine, pentru noi, eventual pentru mine. M-am obișnuit cu gândul unei decolări din lumea asta, și poate din viața ta. Sună a ceva ce a murit înainte să se nască. N-ar trebui să sune așa, dar pesimismul m-a îmbrăcat iar în această zi de vară tomnatecă. Cenzura, bariera în calea sentimentelor, lacătul pus așa-ziselor cuvinte „mari” sunt drumul spre încă un loc misterios din viața ta. Pe care mi-aș dori enorm să-l cunosc, mai devreme de un an, mâine, azi... acum.
     Acum nu se poate însă. Acum e loc de speranță, rugăciune și „să vedem”. Iubirea arde în continuare și va arde și de la mii de km distanță în viitor... dar în acest ritm arde întreținută doar de dioxid de carbon.
    Te aștept să-i insuflăm oxigen... să o menținem arzând pentru eternitate... te iubesc !