Expunerea este mereu modestă. Luminozitatea - în funcție de împrejurări. Claritate - destul de bună. Asupra lucrurilor. Nuanțez efectele ce au rezultat dintr-o cauză neobișnuită. Sau obișnuit de frecventă. Mă joc prin culori. Cele ale vieții. Trăiesc în alb-negru, intru într-o accentuată penumbră, iar când am ocazia, trec de la o culoare la alta făcând invidios chiar și un cameleon.
Nu m-am jucat prea mult cu ustensilele pentru editat fotografii, am adorat și admirat naturalul, originalul. Sunt adeptul lucrului bine făcut din prima. Dar la o a doua privire, parcă un strop de inovativ nu strică. Pata noului ce, în mod normal, nu s-ar găsi, oferă dinamism și o expresivitate accentuată unui moment imortalizat prea la suprafață.
Cam așa trăiesc. Între umbre și lumini puternice, între culoare și non-culoare, mă uzitez de un contrast mai puternic pentru a mă distinge de cei ... încețoșați. Am început treaba serioasă a editării acum, la intrarea pe turnantă. Pe ultima sută am trecut de la stadiul de „random” la cel de „prelucrat”. Pentru că și noul aduce frumos, poate chiar o tentă de complexitate.
Viața mi-a oferit lumina, iar acum mă „joc” cu ea. Cu lumina. Am adus culoarea când te-am privit în ochi, am nuanțat-o când am zis că te iubesc, și de la o zi la alta, o saturez. Nu prea mult că strică. Voi deschide photobook-ul nou, abia scos de la raft, în care noua viață își va așterne fotografiile poate pentru totdeauna. Mi-am strâns visele într-un troler și mi-am luat la inimă speranța, adunându-le pe toate la mijloc. În centru. Am vignetat...
Editez... mă joc... pasiunea nu cunoaște frontiere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu