Fericire, dar divin

...să-mi regăsesc sufletul în brațele visului, și să nu fie vis. Asta înseamnă Fericire...

      Și a fost și Ziua Fericirii. Zi mondială chiar. O zi previzibil de banală a fost umplută de ore goale ce au măturat ideile de însuflețire pe care le tot plimb. În acest cenușiu peisaj de început de săptămână, am avut grijă să consemnez, cu multă dragoste de altfel, o bucurie cât de mică în ochi îndepărtați. Am transmis, prin firul șubred al unui sentiment lin, ca cineva să nu aibă sufletul cenușiu. Mă simt atât de bine când știu că pot face măcar atât. Deocamdată...

     Lăsându-l pe Dumnezeu cu cele ce L-am rugat să pogoare întru împlinirea sufletească, am plecat cu ochii umezi și doldora de speranță înspre orizonturi teoretic mai colorate. M-a însoțit look-ul „hipsteresc”, nebărbierit și cu o bluză ce aparent părea scoasă de sub vreo mașină într-un atelier auto. Am luat calea fericirii. Cum care fericire ? Acea fericire temporară, de câteva ceasuri, ce sculptează un trup, dar mai ales un psihic: printre fiarele sălii de sport. Sau în sala cu fiare. Sau în mediul în care inima bate mai repede simțind „mirosul” metalic al „jucăriilor” de pretutindeni.

     M-am cufundat în zgomotul troncănit al greutăților, dar și al respirației sacadate, plimbându-mă în continuare prin gândurile îndepărtate. Nu mi-am putut păcăli creierul. Și am încercat din greu. Însă nu ține cu una, cu două, să-l asmut asupra bucăților de rece. Ceea ce-l traversează e prea fierbinte, e prea tentant. Gândurile spre fericirea cotidiană, spre fericirea veșnică, par a-i fi plapumă iarna și val de mare vara. Fericire veșnică ce, la un punct, pare o utopie. Sau nu. Greu să-l mai păcălesc acum când el a muncit din greu pentru umplerea inimilor. Iar timpul nu pare a-i fi deloc aliat.

     Nu am încercat să-l mai conving în vreun fel. Am plecat. Și mi-am dat întâlnire cu Dumnezeu în Casa Sa. Nu am fost singuri acolo, dar nici nu a contat. Fericirea, în felul ei, își făcuse simțită prezența, fapt pentru care I-am mulțumit. Dar mai am multe pentru care să-I mulțumesc în cuvintele ce le voi împreuna. Poate nu în zile la fel de banale. Ci în zile în care fericirea va fi împlinită... de El, de ochii aflați la capătul acelui sentiment lin transmis dimineață.

     Te aștept, fericire... ușa inimii mele este mereu deschisă pentru tine !