O experiență de neuitat. Un vis realizat. O mare de oameni, dar doar eu „plutind” pe ritmuri ATB. Un traseu neașteptat de ușor. Și un finish cu zâmbet larg. În Duminica Paștelui nu puteam să-mi fac alt cadou mai frumos. Alergărilor prin zăpadă la -5 grade Celsius de după ora 22, săptămânilor în care am adunat oboseala cu lopata pe traseul job-casă-antrenamente și dorinței nebune de a-mi depăși limitele măcar cu un pas, le-am aflat rezultatul puțin după ora 10, când unii abia fac ochi după încă o noapte pierdută în club sau prin alte locuri obscure ale Londrei.
După tradiționala Înviere în care am cumulat laolaltă toți nervii strânși în ultimele luni, a urmat punctul culminant al acestei frumoase călătorii. Alergătura a început de la prima oră a dimineții când, deși am izbutit performanța să mă trezesc la ora 7 în zi când nu muncesc, am fost foarte aproape să pierd startul. Susținut „fizic” de unul dintre bunii prieteni, pe care l-am chinuit de asemenea, punându-l să sară din pijamale la aceeași oră matinală, dar și „psihic” de alți amici cel puțin la fel de valoroși, am traversat Londra cu „centralul” până-n Stratford, în ceea ce avea să se dovedească a fi o cursă mai palpitantă decât cursa propriu-zisă.
Zona Stratford, situată în estul capitalei britanice, urmează să fie inima Mapamondului în această vară, datorită Jocurilor Olimpice. O zonă muncitorească, ce amintește lejer de locurile românești de dinainte de 1989, Stratford cuprinde printre altele și celebrul cartier West Ham (având stadionul echipei cu același nume), Westfield - unul dintre cele mai mari mall-uri din Europa, dar și noul stadion olimpic. În apropierea acestui stadion este West Ham Park, locul de desfășurare al concursului mult-așteptat.
Ieșirea de la metrou și căutarea drumului spre acest parc mi s-a părut provocarea zilei. O stație de metrou cu câteva ieșiri, extrem de complexă, un fel de mini-aeroport, ne-a dat de tot peste cap, bulversată fiind și o altă concurentă, vizibil agitată de perspectiva ratării startului. Scăpat din negura drumurilor întortocheate spre parc, mi-am ocupat locul în blockstart exact când Tessa Sanderson (o fostă mare atletă britanică) ne ura „succes”...
Va urma: cum se fabrică visele, cu cine mi-am împărțit „coatele”, despre timpi fabuloși ca iluzie și cum e să te simți Usain Bolt ca să câștigi 3 locuri într-un clasament cu 948 de oameni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu