Vreau !

           ...dorința de a-ți dori este ghidul spre dorințele împlinite...

     Aștept. O secundă, un minut, un ceas. O lună și chiar mai mult decât o viață pentru ceva ce pare intangibil. Pentru lucrul cel mai banal, pentru esența vieții, pentru liniștea inimii așteptarea pare interminabilă. Sufocantă. Strânge tot mai mult ca într-o menghină o rațiune asupra căreia simt că-i pierd controlul.
     Vreau să-mi doresc. Vreau să-mi doresc să iubesc. Vreau să-mi doresc să am, vreau să fiu posesiv pentru o clipă, vreau să uit de mine. Undeva, în adâncul dezideratului personal, este loc pentru o fracțiune din trăirea vidă și... avidă a unuia care nu a știut niciodată ce este singurătatea.
     Vreau să alerg, dar nu singur. Vreau să petrec maratonul vieții lângă un partener de cursă lungă, care se va căli pe kilometrii de suspine și zâmbete alături de mine. Eu, acel catâr și asin laolaltă. În mentalitate. Vreau să desenez traseul liniei vieții din palmă cu degetele ei. Degetele acelei femei care știe cum să deseneze, dar mai ales, cum să coloreze o viață. Care știe cum să oprească linia fără să te doară.
     Vreau să mă scald în oceanul din ochii ei. Vreau să-i cuprind paleta de culori a sufletului. Vreau să fac instantanee sub curcubeul apărut în timpul furtunii. Cel de după e prea banal. Vreau să simt dorința deplină a golirii sufletului de pustiu. Mi-e dor de el... de sufletul plin.
     Vreau să încep. Vreau să sfârșesc. O dorință, respectiv un trecut.