...o zi de 13, pisica neagră și o mare de inteligență pe care plutesc cu plăcere...
Rar mi-a fost dat să îmi doresc cu atât de multă ardoare să scriu despre un om pe care nu l-am cunoscut vreodată. Trăirile, rămase strict într-un spațiu virtual atât de mediatizat în ultimii ani, cresc pe măsură ce numărul cuvintelor ce mi se adresează se așază tandru, elastic și deloc întâmplător într-un dans pe o muzică uitată în surdină pe „repeat”. Zilnic, pe lângă cafeau de dimineață, mai mult sau puțin proverbială, alătur sufletului povești pe cât de frumoase ca și consistență, pe atât de atractive. Totul pare a fi într-un crescendo incontestabil.
Se zice că săracul popă, inocenta pisică și nefericita cifră 13 ar îmbrăca mantia neagră a neșansei, ar alunga Zeița Fortuna din viața oricărui muritor. Uneori totul este dus până la o ipocrizie nepereche, dar de cele mai multe ori trăim și vedem că lumea, printre chiar unii cunoscuți, se „mărită” cu ghinionul într-una din circumstanțele mai-sus menționate. Coincidență sau nu, șansă sau nu, singura dată memorabilă când am dat de popă a fost înaintea examenului de Bacalaureat la matematică, pe care eram sigur că-l voi pica, dar pe care l-am luat, chiar cu 5.90. Pisica a fost și-mi va rămâne animal preferat indiferent de aspect, vârstă, sex. 13 însă are, în contextul actual, o conotație aparte. Am cunoscut-o virtual. Pe acea persoană care îmi animă diminețile și alături de a cărei mesaje „de bine” spun „noapte bună” zilei.
Câteva fotografii, descrieri cu o notă de corectitudine și precizie ce s-a înscris într-o linie imaculată cu subiectul expus în respectivele cadre, și comentarii foarte mature, au fost câteva dintre ingredientele unei puternice prezentări ale unui caracter, pe care îl bănuiesc a fi solid și vertical. Pe traseul Berlin - Barcelona - Leeds - București, gândurile reciproce, îmbinate cu glume de un foarte bun gust și o expresivitate - ascunsă de monitor - bine nuanțată însă, s-au complăcut și se complac în a se împărtăși. Se descos, se întreabă între ele și merg într-un tandem ca într-un continuu „slow motion”.
Fără să vrea, ea m-a învățat că viața se trăiește. Viața din zilele noastre este mai scurtă ca niciodată, și va deveni tot mai „scurtă”. Trăiești cât și cum vrei. Trăiești unde vrei și cât vrei. Important este să faci ca fiecare secundă să conteze. Inspiră încredere, insuflă optimism, poftă de viață. O discuție cu dumneaei este tonifiantă „de sus până jos”, iar mare problemă a „spațiului” dispare cu un zâmbet desenat ca și concluzie asemenea unui surâs ce însoțește o zi grea încheiată en-fanfare la birou.
Măsura lucrurilor despre care vorbesc capătă un înțeles odată cu inevitabila scurgere a timpului. Prezentarea puternică pe care dânsa mi-a făcut-o a pus o amprentă foarte bine scoasă în evidență în inima mea la rubrica „oameni speciali”.
Arunc Pietricica în marea-i de inteligență în care sunt sigur că mă scald în siguranță și mă felicit că am ocazia să o felicit. Pe acea personă care m-a făcut să înțeleg că viața este simplă și că trebuie să o iubești în fiecare clipă.
Îți mulțumesc, DD, că-mi dai ocazia să-ți spun bine ai venit în salba bogat de săracă a prietenilor mei !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu