Un alt final... Un nou început

     Analizez unde am greșit. Deși de multe ori am impresia că nu am greșit, în majoritatea cazurilor, după ce trag linie, sunt principalul vinovat. Cel puțin în mintea mea, astea sunt verdictele proceselor mele de conștiință. Întotdeauna mă gândesc că era mai bine dacă procedam altfel decât am făcut-o deja. Iar dacă rezultatele au fost pozitive, nemțește mă cert cu mine însumi că trebuia să fie poate și mai bine.
     Pierd încet-încet semnalul. Și nu fac referință la cel telefonic. Pierd semnalul unor timpuri demult apuse. Sună ciudat, dar acele timpuri tocmai începusem să le retrăiesc într-un fel sau altul. Dar, din diverse motive, dependente de acțiunile și gândirile mele, acele trăiri mi le îndepărtez. Sau îmi sunt luate pe bună dreptate. Treptat, rămân fără nicio speranță, mă învălui în deziluzie și în dezamăgire, iar depresia îmi redevine cel mai bun prieten. Bine ai revenit, dulce amărăciune!
     Am promis unui chip angelic, că măcar pentru el nu voi mai fi trist. Măcar pentru acel surâs ce ține în viață speranța și alungă orice primejdie de finit. Pentru acel suflet în care tot Universul ar părea gămălia unui ac într-un noian de sentimente pure. Vreau să mă țin de promisiune, vreau să continui să navighez în aceste ape potrivnice, deși simt că mă scufund uneori. Poate că îmi și place să mai văd abisul din când în când. Să încerc să-i cutreier „cotloanele” în absurda încercare de a-i găsi capătul. Mi-am tulburat singur apele, gândurile, ca de obicei. Am „izbutit” din păcate să alung acea făptură pe care o ridicasem într-o vreme la rang dumnezeiesc. Mă doare că nu am reușit să mă fac văzut cu alți ochi, că nu am reușit să creez o altă impresie despre ceea ce vreau eu de la viață, în general. Mă doare că sunt asociat cu orice „nimeni-în-drum”.
     Merg pe mâna mea în continuare, căci așa am avut parte de acele timpuri pierdute odată, cu multă încredere de sine, dar și ținându-mă de cuvântul dat orgoliului propriu. Destinul îmi este poteca prin această ceață deasă a timpului, și nu mă voi abate o clipă de la el.