Renașterea...

     Deja am pășit în a treia zi a celei de-a treia luni din acest an. Încă se simte „influența” Babelor dar și ecoul Mărțișoarelor. Încă se mai dăruiesc, încă mai primesc mulțumiri, totul decurge aproape perfect. Ici colo câte o reprezentată a sexului frumos care a uitat de bunele maniere și de perioada în care ne aflăm, dar s-a trezit cu un „eject”, așa ca să-și vadă lungul nasului.
     Mă simt mai primăvăratic. În spirit, căci în trup încă mă mai chinui să ies din hibernare. Încă mai caut forma sportivă de altădată, adică de acum 3 luni, când alergam lejer 10-12 km. Acum mă fac de râs și trag din greu la 5-6. Dar acesta este efectul serenității (nu neapărat a alimentației necorespunzătoare). Sunt pus pe fapte mari, am gânduri și așteptări cel puțin la fel de mari, așa că în 2-3 săptămâni rezolv și problema aceasta. Așa cum am reușit cât de cât să-mi împac sufletul.
     Am reușit să-l fac să înțeleagă că nimic nu se ia de-a gata și că nici chiar așteptarea nu-i aduce fericirea. Încep să mă împac cu mine însumi și să pricep că o vorbă înțeleaptă face mai mult decât insistențele ce tindeau spre penibilitate, și pe care le abordam nu cu mult timp în urmă. Rămân adeptul calmului și un promotor al iubirii adevărate, dar toate la timpul lor.
     Astăzi mă bucur de sosirea primăverii. Afară încă e zăpadă și gradele sunt sub 0, dar simpla ta prezență în mintea mea, îmi aduce sezonul cald mai aproape. Mi-e deja inima în luna lui Cuptor. Astăzi privesc viața mai realist ca niciodată. E a naibii de grea, e a naibii de greu. Mă gândesc la anii ce au trecut ca nebunii pe lângă mine și constat cu durere că nu prea am scrijelit nimic prin ei. Încet-încet, apropierea de majoritatea cunoscuților de-o seamă va rămâne doar în suflet. Se anunță vremuri tulburi și drumuri lungi. Se anunță furtuni, dar ascunzătoarea mea este inima ta. Și n-aș vrea să o părăsesc când iese soarele. Ci vreau să admirăm răsăritul și apusul împreună. Să fim un curcurbeu de sentimente peste bolta infinită a vieții.
    Nu vreau să încep să visez iar departe, nu vreau să spun cuvinte mari. Vreau doar să simt din nou că pot trăi pentru ceva. Și nu mai e mult până acolo, voi avea în continuare răbdare. Voi aștepta ca bătaia inimii tale să se sincronizeze cu a mea și să începem cu acel „noi” atât de adorat și totuși atât de îndepărtat. Vreau să simt cum natura prinde viață doar la apariția ta, vreau să văd verdele crud oglindindu-se în fermecătorii tăi ochi. Vreau să ai o primăvară în care dragostea să renască din fiecare celulă a corpului tău, o primăvară în care toată energia ta pozitivă să se reverse asupra celor din jurul tău și, de ce nu, asupra sufletului meu. Pentru că doar tu ești floarea pentru care bate inima mea...

           O primăvară frumoasă !