...ceea ce pentru miliarde de oameni creează dependeță, pentru mine este „independență”...
Oamenii intră în restaurant asemenea unui fluviu sălbatic ce abia își așteaptă revărsarea. Tigăile și farfuriile nu mai contenesc să se liniștească, iar comenzile, invariabil, curg pe bandă rulantă. La mine în cap, se perindă alte imagini. La mine în inimă alții sunt oamenii care, din păcate, ies înainte să intre.
Pe ritmurile unei anoste vieți, îmi suflec mânecile și mă îngrop în mormanul de treburi, uitând când ceasul „curge” nemilos spre orele 22-23. Numai că, într-o clipă, ceva în capul meu se rupe, un gând tulburător ia locul muncii în exercițiu, și totul devine inamic, de la farfuria de lasagna la ultimul client din blestematul restaurant. Creierul rupe tăcerea și, prin „cuvintele” ochilor, lasă să se întrevadă o furie oarbă pe sine, o răzbunare interioară pentru ceea ce am crezut și încă mai cred alungat departe-departe.
Profit de un moment de apatie al stării de spirit și evadez într-un loc surd. Scap într-o „cameră” ternă unde câteva zeci de trecători îmi sunt martori. „Răpesc” o țigară de la un coleg și mă prefac în cel mai mare fumător în viață de până cu o zi înainte. Am fugit mereu de țigări, alcool și tot ce e nociv pentru mine însumi, însă acum simt că alții sunt factorii care mă distrug fără milă.
M-am retras pe o scară din împrejurimi, bucurându-mă de compania celei care până cu câteva minute înainte îmi era cea mai antipatică invenție de pe planetă. Mă simt mai singur ca niciodată, dar fumul pe care-l plimb până-n plămâni și retur mi-e cel mai bun „sfetnic” în acest moment. M-am autoevaluat pt a mia oară în acest răstimp și am tras concluzii peste concluzii. Dar nici una care să dea cheia spre ieșirea din acest colaps psihic de care mă „bucur” de ceva timp încoace.
Trag cu simț de răspundere din cel „trabacioc” și nu mă întreb nicio clipă de ce fac asta, ci cum de am ajuns să recurg la acest viciu temporar. Sunt prea măcinat de timp și de probleme pentru a găsi astfel de răspunsuri, sunt prea secat de idei pentru a căuta fraze, sunt prea obosit pentru a mă reinventa. Și, în plus, trebuie să mă întorc la treabă...
Pe curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu